Legea 283/2010 a Camerelor Agricole, modificată prin Legea 122/2012 a creat cadrul general de înfiinţare/funcţionare al acestei instituţii (private) a agricultorilor. Legea are enorm de multe lipsuri ce vor genera disfuncţionalităţi, dar şi mai rău, are câteva chestiuni de fond ce pot constitui elemente pentru contestaţii ulterioare. Lucrurile mă fac să cred că s-a dorit doar înfiinţarea Camerelor Agricole, nu şi funcţionalitatea acestora. Nu o să mă apuc acum să demolez legea (la care şi eu am avut o mică contribuţie), în speranţa că aleşii, odată înscăunaţi, vor realiza că roata se învârte mult mai greu faţă de iluziile iniţiale. Poate vor gasi, disponibile încă, capacităţile care să ajusteze legea la nivelul funcţionalităţii din proiect. Altfel vom mai înregistra un eşec de răsunet în marea noastră aventură de restructurare a agriculturii. În etapa în care ne aflăm, lucrurile sunt destul de încurcate. Art.24 din legea consolidată a Camerelor Agricole stabileşte că resursele pentru desfăşurarea alegerilor la nivel judeţean şi a Camerei Agricole Naţionale sunt asigurate de către MADR. Legea spune, dar bani nu sunt! De asemenea, nu sunt resurse pentru funcţionarea instituţiei până la sfârşitul anului 2012 şi cel puţin pentru trei trimestre în 2013! Chiar dacă nişte clădiri părăsite vor fi puse la dispoziţia noii instituţii, resurse pentru amenajare şi dotare tehnică, salarii şi alte cheltuieli de funcţionare, nu au fost indentificate. Şi nu sunt puţine nevoile. Desigur, dacă vrem o instituţie funcţională care să poată gestiona interesele agricultorilor atât în relaţia cu Guvernul, cu organismele internaţionale (special cu CE) şi care să aibă capacitatea de a gestiona direct programe cu finanţare publică pentru agricultură. Oferirea unor sponsorizări din partea magnaţiilor din agricultură nu va putea fi interpretată decât ca un cadou grecesc ce generează dependenţa. Asta dacă nu cumva după alegeri, structurile camerelor judeţene vor fi deja vasale acestora. Dacă legea prevede resurse publice pentru alegeri, o etapă premergătoare nu a fost de loc abordată: campania de informare publică în legătură cu înfiinţarea, funcţionarea şi rolul camerelor agricole. Două-trei reviste de specialitate au fost mai active (pe această temă) şi pe lângă cele câteva emisiuni amorţite ale TVR, au reprezentat toată campania de informare. Nici vorbă de organizarea unor dezbateri publice, interviuri cu specialişti etc. Nici măcar preşedintelui Comitetului Naţional de Iniţiativă nu i-a fost facilitată prezenţa publică pentru necesare informări. Prea ocupaţi cu bătălia politică, niciun partid nu a acordat atenţie subiectului camerelor agricole. Având probabil informaţia că la nivelul judeţelor situaţia este confuză, că agricultorii nu ştiu despre ce este vorba, preşedintele CNI (Gh. Glăman) a prelungit perioada de depunere a candidaturilor pană pe 26 septembrie. Buletinul de vot super complicat, coroborat cu stângăcia unor aranjamente, prevestesc tămbălăul ce poate urma. În câteva judeţe magnaţii din agricultură s-au impus fără proteste din partea celor mulţi. Cam în aceeaşi proporţie, aranjamentele unor asociaţii de la Bucureşti vor reuşi, combinând interesul local cu cel de la..centru, un suport pentru Camera Naţională. În celelalte judeţe (peste 30%) bătălia se dă (tot cu uşile închise) între agricultorii ce au la înaintare DJA, Prefectura sau CJ. Dacă aranjamentele vor fi echilibrate şi nu vor genera mari nemulţumiri o să rămână cum s-au înţeles, dacă nu, în joc, va intra în forţă politicul! La noi nimic nu se face fără aranjamente politice. O să vi se pară foarte curios însă atunci când interesele o cer, oamenii politici perfectează aranjamente care nu de puţine ori sunt împotriva propriului electorat. Cine credeţi că va fi contracandidatul lui Blaga în Timiş, al lui Ponta în Tg.Jiu, a lui Oprea în sectorul 2 sau al lui Antonescu pe unde o mai candida. Conform aranjamentelor, un neica nimeni!
Alexandru Lăpuşan
